vineri, 9 septembrie 2011

Liniste

Cand lumea mea se darama din temelii,
Nu credeam ca cineva va mai veni,
Ai aparut din senin si m-ai adunat,
Cu ochii tai negri pe loc m-ai drogat,
M-ai scuturat de praf si m-ai invatat,
Lucruri frumoase si alta perspectiva mi-ai aratat,
Mi-ai curatat de probleme si amagire sufletul patat,
Cu finete si vorbe in fata m-ai rasfatat,
Cu speranta si incredere m-ai alimentat,
Asa directa cum esti tu, m-ai alintat,
Ca tu si numai tu in propriul fel,
Ma faci sa zambesc cand imi zici: "Sufletel !"
Si nu pot spune exact inca ,
Dar sper sa te fac sa plutesti inca o data macar,
Si mai sper sa ajungi si tu sa te inmoi,
Atunci cand baiatul tau te alinta: "Pisoi! "
Hai sa zambim impreuna tot timpul,
Sa iasa soarele si sa sfidam anotimpul.
Sa facem din iarna cea mai calduroasa vara,
Sa ne prinda noaptea sarutandu-ne p-afara...
Cand suntem impreuna, instant uiti de toate,
Ca eu pentru tine sunt si voi ramane libertate,
Tu esti persoana care de toate relele ma fereste,
Si stii prea bine ca pentru mine vei ramane liniste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu